Importuri vs. Exporturi

Date statistice

În cadrul consumului cota de piaţă ocupată de importuri a fost de 42% în 2005, ceea ce depăşeşte cota de alarmă considerată de maximum 10% în ţările Uniunii Europene. De asemenea, în primele 5 luni din 2006, cota de piaţă a importurilor a fost de 47,9%.

Cele mai mari importuri provin din SUA (92,3 mii tone, adică 58% din totalul importurilor) şi Brazilia (40,2 mii tone  echivalent cu 25,4% din totalul importurilor). În  anul 2006, importurile din SUA au fost de 63,2%, iar cele din Brazilia de 17,1%.

România ocupă locul 7 în lume printre ţările importatoare, dar se află pe locul întâi dacă se ia în calcul carnea importată pe cap de locuitor (7,4 kg pe cap de locuitor) faţă de cei mai mari importatori de carne de pasăre: Rusia (4,5 kg pe locuitor) şi Japonia (5,8 kg pe locuitor).

O parte din carnea importată, cea care vine din ţările din afara UE, nu este produsă în condiţii tehnologice aliniate celor din UE, iar rezultatul este că aceste importuri au condus la concurenţă neloială a producţiei autohtone. Aceasta nu respectă următoarele condiţii esenţiale de calitate şi siguranţă:

  • Carnea de pasăre importată este produsă (în ţările de origine) cu făinuri proteice de origine animală, biostimulatori, promotori de creştere şi antibiotice, ca factori de creştere;
  • Nivelul de contaminanţi şi reziduuri nu este verificat conform actelor normative în vigoare (nivelul de nitrofurani, cloranfenicoli, steroizi etc.);
  • Certificarea sanitar-veterinară la import nu se face conform normelor europene, existând în anul 2005 şi jumătate din anul 2006 derogări prin legislaţie cu privire la importul de carne de pasăre din anumite ţări. Ulterior s-au eliminat aceste derogării, dar operează doar din 15 august 2006.
  • Comercializarea cărnii de pasăre din import nu respectă normele interne privind ambalarea, etichetarea şi locul de comercializare.

Poziţia UCPR faţă de importurile de carne de pasăre

UCPR consideră că importurile de carne de pasăre sunt fireşti într-o economie de piaţă dacă aceste importuri sunt făcute respectând următoarele condiţii:

  • Să provină din ţări agreate de UE privind standardele de producţie şi de calitate a produselor avicole;
  • Să respecte tehnologiile de creştere şi furajare a păsărilor conform normelor europene, pe care producătorii români le-au adoptat;
  • Importurile de produse avicole să fie făcute la preţuri competitive internaţional, fără subevaluări în vamă sau preţuri de dumping practicate de ţările importatoare;
  • Să respecte pe piaţa internă normele de igienă, ambalare, etichetare, aşa cum procedează producătorii interni;

Pentru respectarea acestor condiţii considerăm că autorităţile trebuie să promoveze politici agricole la nivelul celor din UE. Protecţia producătorilor autohtoni se poate face dacă există mecanisme de protecţie (ca şi cele din UE) atât tarifare cât şi netarifare (de calitate).